tumult de lacrimi, ploaie păstorită
de ochii ce privesc adânc lumina
de păsări porți, menită-n zboruri, vina
un haz în clipa ce-ți e însorită.

iar șarpele ne-ndeamnă-n măr, jivina
pe calea cea dintâi, bătătorită
și de păcatul cărnii ctitorită
ce din noroaie-i crește-n om tulpina.

ca de mormânt fiind tăceri pe seară
se-aliniază stele în destin
să scrijelească noapte a mea gheară.

acum pruncia zilei e-n festin
e dimineață; rugăciuni vegheară
un strop de beznă-n zori ce-i clandestin...