un strop de timp pe sub tavane-noată
în clipa cu aromă de târziuri
în rochia visării dormi în pliuri
și șoapte-n buza ta se-adună gloată.

anestezii tardive-n reci rachiuri
arzând pe dinăuntru jalea toată
îmi urcă vorba-n cerul ca o zloată
curgândă-i luna pe a sale schiuri.

se tot îmbie la ființă zorii
să dea speranță-n duhului grădini
că noaptea naște teatre iluzorii.

prin vremuri trecem repezi, anodini
în mici eternități, ce-s provizorii
secunde-n care ne zidim divini.