Ocean de note-n fierberi, cu armonii divine,
Scări lungi de portative prin care treci de cer,
Urcând spre necuprinsul de-acorduri cu mister -
Așa te văd eu, Ludwig, vulcan de văji depline !

Ne-aduci, sorbind din stele, sonorizări în valuri,
Să le-mpletești în imnuri, sonate, simfonii,
Smulgând vocea naturii, topind-o-n melodii
Și-n orbitoare perle - gigantice portaluri...

Chiar dacă orice sunet ți-a devenit tăcere,
Căci nici măcar un trăsnet s-auzi nu mai puteai,
Mii de-armonii din ceruri în suflet le primeai,
Transpuse-apoi sumfonic în sfinte juvaiere.

Ele, spre Nemurire, te-au pus să vii la poarta
Unde să bați cu note de aur retopit,
Iar Oda Bucuriei și-a Sorții te-au pornit
S-ajungi pe-un tron de îngeri, cu-a ta regină - Arta !