Mădălinei Indrie

repară ploaia straiele câmpiei
la gât pune florilor gulere noi
taie delicat țepi de roze și-apoi
desferecă de polen strugurii viei

știe când fluturii se-neacă în miere
când pașii se clatină în mers nefiresc
când culorile serii pe mări asfințesc
și când genunchii se opresc din cădere

prevede vremea bună și vremea rea
calvarul din oase și sânge-ngroșat
și cât de plin clopotele inimii bat
când spaime prin carne alarme pornea

nu șerpi doi crini se-nalță pe caduceu
și poartă binele pe lujeri mereu