mielul cu sabia-n dinți
taie în două
tot ce-i cade sub ochi
vise rămase omizi
sigilii cu pas de rinocer
îngeri ce joacă arșice
marlini
cât barca lui Santiago de lungi
cai ce pasc sub amvon
psalmi
mersul în sus
mersul în jos
și narghilele ce-și cern narcoza
nu surpă toate jumătățile-n râul de foc
fără sâmburi
tiparele sparte nasc alte tipare
cămașa lui Nessus
aprinde iar flăcări de sânge
în goruni cresc fibrele
celui de pe urmă pat
iar leoaica lui Nichita
mușcă până la ciocârlii
obrajii efebilor
surprinși de hetaire-n palestre