nu mai sunt multe minute stau șampanii să pocnească
cine vrea să hai trăiască dă s-arate nevăzute
și-ntr-o panică de pradă pe o grabă maladivă
pune de-o retrospectivă cu inserții de paradă

toți au case și-n colibă iarbă-n duna de acasă
bogăția cea mai crasă-n sărăcia ce se-mbibă
și în aer ca o stampă sub ștampilele de-avere
reflectoare de plăcere sub oftatul mic de lampă

că rămâne doar lumină dintr-o negură ce zace
de la gură la găoace de la talpă la retină
adiere de zefire printre resturi de-aripioare
dragoste nepieritoare într-o mare părăsire

beau de-acuma și-ți dau veste hai să facem nefăcute
draga mea că din ce este nu mai sunt multe minute