noi acei care mestecăm iarba solitudinii
savurând imagini mișcate
pierzându-ne în contemplații
extaziindu-ne
între două nopți sau două cafele totuna
între sihăstrie și tiranie
cu gura plină de sângele necunoașterii
de câte ori am strigat arată-te ieși de după
tu care porți în mine labirinturi
piramide
galaxii
noi acei care ne naștem de mai multe ori
și niciodată atunci când trebuie
voiam să zic
dar mi-am promis că nu zic noi
că nu generalizez nu răspund în locul altcuiva
nu cutreier tenebre
și nu ademenesc melancolii
nu mă dau drept exemplu
eu m-am născut odată cu macii
peste câțiva ani după ce s-a scris doctorul jivago
care nu i-a plăcut lui hrușciov
tata era student și a strâns un buchet mare
mare chiar din curtea maternității