Zeci de mii de ani s-au cumulat
în gena mea, încă nedescifrabili,
misterele s-au adunat și m-au creat
cu neuroni activi și inefabili.
Ce fascinant ar fi să-mi decriptez
ce-ascunde viața în structura mea,
cum m-amețește ca pe-un titirez
cu axul dependent de-o stea,
s-adaug straturi forței de a fi
în ADN-ul și genomul cum ar vrea
ereditatea de-a iubi și a muri.
Sunt prizonierul întrebărilor din veac,
complice viciilor ne-împăcate,
înger și demon în același sac
îngăduiți de inima ce-mi bate.
Arhiva sângelui trăită-n mine
sigiliu are de la Creator,
o voi citi printre suspine
când n-oi mai fi un muritor