dacă ne-am împărți senzațiile înfometate de plăcere
din atrii în atrii din ventricul în ventricul
prin fiecare milimetru de respirație
în șaizeci de minute a șaizeci de secunde
aș înnebuni timpul în celula sărutului nostru
mi-aș strânge în sunete cuvinte perene
să ne putem încăpea în sensuri

pentru o oră pe viață cu tine
m-aș dezbrăca de gramele timpului din trupul meu
mi-aș prinde minunile în păr
buzele de liniștea mării țărmurilor munților dealurilor
pe deasupra umerilor tăi
împrejmuită de brațele tale

în ora cu tine aș învăța să fac pași de ani lumină
pe cărarea cu dimineața indiferentă la atriile mele

după ce ai pleca
durerea ar avea loc destul să-și facă de cap cu isteriile mele
aș reuși să le petrec la cimitir
cu trap cu balet cu vals cu rock alternativ
niște barbiturice și-ar dezbrăca efectele
și-aș merge înainte pe vocile tuturor
cu mine însămi într-un cortegiu fastuos

căderea la păcat cu vânătăi neplătite
și-ar defini pagubele coastele rupte de bătăliile inimii
în cuvinte mici trecătoare înspăimântate
și-aș răscumpăra un eon întreg de viață
cu mângâierea de-a te fi iubit o singură oră