soare lipit de retină
ca în urma unei operații cu laser.

ceva se petrece lent.
e un film rulat cu încetinitorul.

orașul se mișcă prin toamnă
asemeni unui domn bătrân
în camera lui de azil întunecoasă și caldă.

cățeii aleargă după frunze
se vede perfect viața / o sonerie care zbârnăie
și îți acoperă auzul. simțuri derulate cu încetinitorul

pănă la oprire.

o toamnă cu miros de medicamente.
ca-n camerele de gazare - gazul otrăvitor
alunecând
pe piele
pe oase
pe gâturile
noastre înguste și subțiri.

azi / soare lipit de asfalt ca de
un suflet de bătrân stând pe o bancă în curtea azilului.
așteptând sertralina.

becuri incandescente și mici
se văd în rada portului.
pe acolo trăim noi, uitându-ne înapoi către țărmuri.

pământul pare fără vlagă/ udat din când în când de
ploile de toamnă.

răsăritul nu vine, coboară ca un pește rosu, cu solzii
albaștri și tari.

e necesar filmul aici, încetinind tot mai mult. să te aducă înapoi
în fața bătrânului,
să îi întinzi o mână blândă. să-i spui : e toamnă și pentru noi, bătrâne.

control, abstinență. toate astea vor veni.
ca niște păsări mari deasupra cadavrelor noastre. trebuie
doar să mai așteptăm un timp.

un timp în care soarele auriu ne va împrăștia pe fiecare la casele lui.
unde cățeii aleargă după frunze și se vede perfect viața.
o sonerie care zbârnie

și îți acopera trupul. soare lipit de simțuri
derulate cu încetinitorul
până la oprire.