o hemoragie constantă a simțurilor
această primăvară / inimi in transformare de fază
căutându-și culcușul pe pământul reavan.

o hemoragie a lumii care crește ca un zid
insurmontabil.

ca și cum lumea ar fi un corp viu cu artere
și vene prin care poți călători.

dragostea acesta s-a sfârșit/ începe alta în fața soarelui perfid de martie

am uitat iarna cu fulgii ei sclipitori
așteptând să ne îngroape ca în niște camere frigorifice.

încet, noi sentimente cresc / mlădițele copacilor
din pădurile de conifere si foioase,
o hemoragie continuă a sinelui până se face un fluviu.

chiar dacă dincolo te așteaptă o fată frumoasă,
rămâi aici pe dealurile acestea în înverzire unde zgomotul ambulanțelor
se aude în depărtare
pentru că știi / nimic nu e ceea ce pare.

nici rochia înflorată a fetei
nici poezia
nici norii magnetici împrăștiind ploaia

e doar acest fluviu înspumat plin de sânge și vise îndreptându-se
către un baraj pe care îl căutăm încontinuu.