Pritocit pe gânduri albe albăstrite cu cerneală
Munca ta-i precum minunea puiului salvat din oală
Fiind vorba de-o minune de pe scara cu minuni
Sigur că-i precum izvorul care udă nouă lumi
Și în fiecare lume, nouă muze îți slujesc
Să ai inima un templu, un Lăcaș Dumnezeiesc

Poate nu vedeam minunea când din ochiul nucului
S-a prelins o clipă lungă, salvând puiul cucului
Și acum aștept minunea să-nceteze iarna lungă
Să salvăm un cuib de barză cu albastrul de pe-o dungă

- Spune tu, prin ce minune, când și cum mai poți zbura
Când te-ajunse ger năpraznic
Chiar acum, în prag de praznic?

Barza s-a uitat la mine, și-a întins o aripă
A lăsat capul pe spate și-a vorbit de-o secetă

Evident, în capul berzei, poveștile dimineților au ture avans.


- Asta-i o veste bună?
- Este de sub semnul lui 22.
- Crezi?
- Uită-te unde ți-am spus, între ghilimele.



Constanța, sâmbătă, 24 martie, 2018

(De ziua lui Alexandru și Matei,
"de sub semnul lui 22 de pe brad,
până la semnul lui 28,
din Calendar,
apoi până la semnul lui 7")