Nu-mi lua Doamne ce mi-ai dat
din milă, când te-am rugat
să nu-mi iei ce-i bun în mine.

Nu-mi lua Doamne ce mi-ai dat
să-mi știu sufletul curat
luminat mereu de Tine.

Nu-mi da Doamne ce mi-ai luat
când eram neîmpăcat
cu surplusul meu de bine.

Nu-mi da Doamne ce mi-ai luat
sărăcia de-mpărat
care se pierdea pe sine.

Nu-mi lua Doamne ce mi-ai dat,
nu-mi da Doamne ce mi-ai luat,
lasă-mă să vin la Tine
zâmbitor, fără suspine,
când vei crede că e bine
să scape lumea de mine.