izvorăsc din mine gânduri precum apele de munte
sparg stâncile mari în șapte în nouă
în fluxul creativ arzător curg broboane pe frunte
sunt doar zvâcnirile minții scăldate în rouă.

mă asemăn cu izvorul ce se grăbește spre mare
mă îndrept și eu spre cerul cu magia de lumină
clipe de eternitate râvnesc pentru afirmare
căci sunt carte de poeme structurate-n albumină.

mă simt precum izvorul pe culmi de extaz
nu tulbur muntele cu regrete cu păcatele mele
atunci când trec prin neguri fac haz de necaz
știind că-n viața asta n-am să sfârșesc în ele.

lumini îngerești azi îmi stau pe obraz
ultima destinație va fi printre stele.