Ochii tăi, culoare-n gene,
boabe de cafea le coci,
arde sângele în vene,
spadele sună în roci.

Simțurile înverzite
cântă-n liniștea din poză,
sui cu zborul pe redute,
cu tăria-n simbioză.

Râd luminile din soare,
când tabloul îți sărută,
cu privirea arzătoare

Primăvara-n oase-ți cântă.
Și îți duci, mireasă,-n zare,
Viața, mărturie sfântă!