dacă poetul își lustruiește șoaptele
cu fildeșul gândurilor găurit de raze
e ca să tragi cu urechea la soare
și să auzi că-și arde corpul la 5505°C
doar ca să poți vedea


dacă poetul își ascute penița
cu piatra grosieră a cuvintelor
e ca să tragi cu ochiul la katana umbrei
și să îi vezi oțelul ce se-ncinge la 1300°C
doar ca să poți urla


și dacă îți apleci fruntea
dinspre soare, spre umbră
e ca lumina să copleșească urletul
cu plecăciunea ta