sentimentul sălbăticit
gândul ce nu se lasă capturat
în cuvinte

drumul cu praf
toți smochinii aceștia
înțepându-mă tandru cu frunzele
printr-un geam

eu
desființând încuietorile
ignorând orice etichetă / orice religie
îmi las gaj sângele
suspiciunilor timpului

privirea ta
de la geneze locuiește
înțelesurile-mi feminine
plânsul reprimat
să se confunde
cu ploile

convingerea mea
că te știu de muuuult...
chiar de te-aș găsi
nimic nu îmi va fi
de ajuns

pasărea
despietrește
în zbor
peisajul
toată anatomia aceasta
făcută să existe
pe moarte fiind

uit de frică
o să fiu
a smochinilor
și a drumului contorsionat
mult prea banal poate...
a unei istorii
trăite de mine...
doar auzite?!

[toate îți păstrează cu fidelitate
chipul]