s-a mai dus o primăvară
oasele noastre se topesc
sub lampadarul
trupurilor
fi pregătită să culegi
din vitrina anotimpului ploios
lacrimi
te acoperă timpul în covorul de scoici
ieși din cotloanele
pietrificate
în toamna vrajbei noastre
mușc din inima
frământată de rugăciuni
să ard în frica de cuvinte