Mă frământa gândul că stelele erau departe
Deși părea că o parte din ele pluteau deja pe lângă vapoare.
Dacă nu ar fi fost caniculă mi-ar fi înghețat ideea.
Nici florile de cireÈ™ nu se mai deschid
În prezența fulgilor de nea.
Nici poeziile în absența zâmbetului cald.

Peisajul se comportase violent
Deși fusese calm la început, când
Înghețase odată cu orice reflecție dusă până la capăt.
Se schimbase de foarte multe ori
De la câmpurile ca o adiere calmă de galben
La podurile care anunțau parcă o furtună.

E bine că, odată greșite calculele,
Distanțele se simt mai scurte
Iar timpul parcă nici nu a trecut.
Dacă nu știu că nu e încă primăvară
Florile de cireș vor înflori.