Am mai luat o zi pe datorie,
cu soare, cu nori, săracă în vorbe.
Din mine au plecat niște porumbei,
am rămas singur în cuiburile lor
să-mi crească barba indolenței.
Când a început ploaia
mi-am adus gândurile mai aproape,
să nu le fulgere vreo idee mioapă.
Altă zi stearpă adăugată
în creuzetul alchimiei insidioase
care încet mă descompune.
Mâine voi reclama ziua de azi
că mi-a speriat porumbeii.