Au înebunit românii,
De atâta zăpăceală,
Umblă despuiați la suflet,
Cu nevoile pe-afară.

Au înebunit românii,
E mai rău ca-n Hiroșima,
Ceața este tot mai deasă,
Li s-a stins de tot lumina.

Nu mai văd ca să distingă,
Ce e sacru și frumos,
Au înebunit românii,
Totu-ncepe-a fi pe dos.

S-a-nbătat o națiune,
Ce iși pierde echilibrul,
Au înebunit românii,
Și le-a-nebunit și tribul.

Au înebunit românii,
Și amarnic vor plăti,
Când trezirea va fi bruscă,
Obligați, ce vor trăii !