mă străbat incertitudini
bizare
buletinul meteo anunță anotimpuri absolute,
ultima zi de dragoste,
prima zi de singurătate
și furtuni de nopți nedormite
totuși
depinde din ce unghi privești
haosul ca și teorie,
toamna ca un capriciu
ori pe tine ca un privilegiu
cum stai cu gulerul ridicat
deasupra vremurilor
și a cearcănelor mele
de singurătate
în așa fel încât să zăresc doar
căderea frunzelor
și curbura impecabilă a coapselor tale
între cearşafuri

ochii îmi stau agățați de zborul ars
al păsărilor
de sârmele încurcate dintre case
împrăștiate
în direcții imprevizibile și nervoase
ca traiectoria mâinilor mele de cometă
pe trupul tău astral
și impalpabil