Când pui obiectivul pe rană
și dai zoom in,
nu găsești nimic spectaculos.
Toate sunt frumos ordonate -
fiecare își știe rostul, numele și locul
cu o marjă de eroare
mai mică de zero virgulă...
Te faci că nu le înțelegi, sperând
că le vei distruge precizia
cu care trasează drumuri
și-ți stabilesc întâlniri
la miez de noapte, la miez de zi.
La miez, pe scurt. Acolo
unde îi priește ei,
unde se poate adânci
și nu mai poate fi analizată
cu niciun dispozitiv cunoscut.
Simți atunci doar
un soi de viermuială
dedesubt.
Și o încolțire. Poate.