mă întreb dacă anul nou
va fi mai deprimant decât
celălalt an nou,
măcar de-ar toropi
răceala asta îndârjită
dintre mine și tine,
răceala dintre noi și centrul fierbinte al
Pământului,
frigul acesta cosmic care îmi ustură fruntea
și-mi clănțăne dinții,

nu mai pot calcula cu acuratețe
dacă drumul până la tine e mai lung
decât o ninsoare,
sau cât de lată mai poate fi
o cuprindere,
și nici cât de caldă mai e
o îmbrățișare.

nu mai pot estima iubirea în alegorii,
nici emoțiile în frisoane.

doar munții aceștia viscoliți,
mă cheamă cumva într-o horă opacă,
cu moartea la mijloc.