un hamac de oase strigă în vidul străzii către cer,
iar beția nopții îi răspunde cu același semn,
numindu-l amplu, "bețiv", îmbrăcat gros,
aburii ce-i emană licorile din sângele său
descriu palpitația frenetică a orașului

un cuplu trece lent pe lângă el, într-un moment disec, ascuțitor,
doar astenia lui Ianuarie se așterne mai molcom
decât ei

într-un bar o pisică sufocă o masă colorată
cu al său mic corp, încetul cu încetul;
doi bărbați discută cu mâinile
la tâmplă, apoi încordați, se privesc îndelungat.
apoi râd. într-un final.