Sunt dincolo de singurătatea ceţoasă
de unde se aude urletul fioros al lupilor
de pe ţancurile de piatră deasuprea pădurii.

Am rămas departe de teama care se propagă,
să macin între pietre aşteptarea
şi să împart la cât mai mulţi speranţa
în cutele minţii pe linii de lumină
încât pe treptele ei,
să se taie muşchii sălbaticilor fiare
aflate tot timpul la pândă,
la marginea dintre moarte şi viaţă.