nisipul mi se-oferă ca răspuns
în fiecare zi
când apusul alunecă molcom în ape
când scoicile se-ncumetă
să își dezgroape
casele țestoaselor greoaie
ca stropii reci de ploaie

care se scurg pe geamurile-nchise
de furtunile dinspre miazăzi

camere abandonate
ori balansoare ruginite care tac
în parcuri părăsite și uitate

felinarele aprinse ca năluci
la pragul caselor în care
nu ai putere să te duci

istoria mileniului de probă
care-a căzut din cărți
le-am scuturat de praf
de galbenul ruginii

ne mint apocalipticii rușinii
noi știm
când pasul celor care lasă urme
se-oprește pentru câte o cupolă
închidem ochii și visăm
cum pe sub podul care-și cară singur piatra
trecea odată molcom o gondolă


19 octombrie 2017 – 19 ianuarie 2019, Constanța