Jur să nu intru în frunză,
în măruntaiele pietrei să nu mă aşez,
mă leg în fugile apei să nu fiu,
zadarnic pe toate să le priveşti,
în nici o călătorie în jur, rotitor-ascunzişul
să nu mi-l găseşti.
(Tot trup îngroşat!
– fie polenul,
fie roua o altfel de carne…)

Dar, mai deplin decât despărţirea de tine şi ele,
vină răpirea dintre aceste cuvinte,
luminii, în cel mai departe văzduh
să-i ies înainte.


(din volumul „Fără chip” - 1980)