Ești aer si îmi ești si gând,
Ești versul asternut pe rând,
Ești curgator în vena mea,
Nemuritor in lumea ta...

Și ce păcat că nu gândești...
Că alungându-mă greșesti...
Te va durea desi nu crezi...
Tu esti stapan si-acum nu vezi.

O să te doară gândul meu!
Ai să îmi spui cât ți-e de greu...
Și ai sa plângi cum eu am plâns,
Atunci când toate m-au străpuns.

Nu mai striga ca nu te-aud!
Tu m-ai facut sa fiu om surd!
Din inima ai facut piatră!
Nu pot să mai iubesc vreodată !

Nu pot să vad durerea ta.
Ai înghețat privirea mea!
Ai dispărut din gândul meu!
Acum a venit rândul tău!