În hăuri de smoală
Încet mă scufund
Cu inima goală
Și gând muribund.

Chiar dacă lumina
Mă cheamă spre ea
Și îmi iartă vina
Desenând perdea

Pe trecutul negru
Și însângerat,
Florile de-alegru
Iar s-au scuturat.

Doar pământul rece
Îmbrăcat în dor,
Pașii mi-i petrece
Câștigând la scor.

Și-mi lasă doar poarta
Iadului păgân
Ca să-mi ducă soarta
Unde-i el stăpân.

Gemete de gheață
Urlă cu tăceri
Și-mi aruncă-n față
Crivăț de dureri.

Calc cu talpa arsă
Pe-amintiri de fum
Dar fac cale-ntoarsă
Când văd numai scrum.

Și totuși limanul
E pe undeva,
Să-i schimb sorții planul
Voi putea cumva?

Zorii dimineții
Îmi răspund că da,
Când coșmarul nopții
Prinde a ceda.

Cerul îmi surâde
Nu e niciun nor
Și-a răului gâde
Pleacă-'ncetișor.

Văd din nou lumină
Spun un mulțumesc
Clipei ce-o să vină
Și-nvăț să zâmbesc!

autor
Dorina Omota

03.05.2019