am înghițit fără să-mi dau seama toată istoria lumii
uneori,când deschid gura, scot aburi din tunurile lui Napoleon
prin ochi îmi ies imperceptibile lacrimi din lacrimile Hypatheei din Alexandria
elina pe care creștinii au jupuit-o cu țigle în locul numit Cinaron,
fumez din halucinațiile lui Constantin,
când urc pe vreun munte, din nas îmi curge un firicel din sângele hipiotului genial pe care l-ați răstignit,
am inhalat genocide care acum îmi ocupă o bună parte a plămânului stâng,
încearcă să-l perforeze
și asta chiar acum
în prima zi caldă și verde
de mai

inima mea s-a pus pe lătrat,
dă din coadă, scâncește...
îmi spune: viața aceasta este un limax,
o grămadă de gogonele murate uitate în soare,
un metronom degerat
dăm pinteni unui limax muribund...
fluturele nu e aici

să desenăm deci,
să desenăm fiecărui munte care ne iese în cale
o guriță cu ruj de buze
și să-l sărutăm
ca și cum am vrea să scăpăm de înec

copii musculoși, scăldați în lumină,
cu piepturi goale,bombate,
pe care scrie cu litere mari:
”YOU AN DIE”
îmi arată punctul din care începe nebunia
seamănă cu un punct de trecere a frontierei,
are barieră, uși,
ferestre, ghișeu, mustață, chipiu...
trec
fără să salut