M-ai lăsat cu un zâmbet închis în sticla de whiskey... poezie, refugiul meu în nebunie! Mă vindec de tine cu ochii închiși...alerg, tot alerg și cad în abis. Destinație necunoscută, îmi scriu cu ruj pe talpă și umblu descultă! Mă împiedic de o piatră, se uită la mine mirată, tu ai fost fericită vreodată? Privesc corbul de pe cer, infantil și cu puțin mister, libertate... Sticla de whiskey e goală, fluturași eliberați într o gară...Iar pe tine dragul meu, mut, singur și trist apogeu. Te servesc cu un zâmbet!