Aș aduna în palme petalele de floare,
Din crini și lăcrămioare o rochie să-ți fac
I-aș pune și paiete din razele de soare,
La poale aÈ™ tivi-o cu flori de liliac

Și-n loc de cingătoare pe talie s-o țină,
Ți-aș împleti albastre flori de nu mă uita,
Ți-aș așeza pe frunte cunună de lumină
Și nu din astrul zilei, ci din privirea ta.

O rochie ți-aș face din florile pădurii
Și ți-ar veni turnată, mai bine decât crezi,
ÃŽn degrade-mbinate, culorile naturii
Ți-ar scoate-n evidență frumoșii tăi ochi verzi.

Și astfel înflorită să fii o veșnicie
Rivala primăverii, regină peste flori
Și pe covorul roșu când vei păși mlădie
Umili, să ți se-încline cohorte-ntregi de sori,

Să-ți cadă la picioare neplânse ploi de stele
Și vântul să te poarte în zbor până la nori,
Când nopțile-ți vor țese senine, lungi perdele
Să le desfacă luna, iar tu să te strecori.

O rochie-ți voi coase, cu ea să ți se-mbrace
Și sufletul, și trupul în blânde, vii culori
Din galaxii pierdute atunci mă voi întoarce
În fruntea unei armii de îngeri păzitori
Din zori și până-n noapte, din noapte până-n zori,
Să-ți fim gardă regală, regină peste flori!