Ia-ți copile, snop de stele,
Din cerul copilăriei,
C-o să-ți fie dor de ele,
De seninul ștrengăriei.

Strânge copilaș, din câmpuri,
BraÈ› de flori multicolore,
Orice fleac din anotimpuri,
Da și păsăruci sonore.

Treci prin lanuri, strânge spice,
Și-mpletește o cunună,
Pizmele să nu o strice
Când maturitatea sună...

Cere macilor roșeața,
Gingășia trecătoare,
Și sărută în zori, viața,
Că îndată te faci mare!

Fă-ți din soare o hăinuță,
Să o porți o viață-ntreagă,
Creionează-ți o mânuță,
Puritatea ta, pribeagă...

Ia-ți și sfatul și mustrarea
De la mama, când greșești,
Și păstrează-n ochi mirarea
Și prin ani, când o să crești.

Să nu-ți pierzi pe drum candoarea,
Bucuria, zburdul, visul,
Prospețimea, ce-i ca floarea;
Inocența-i Paradisul!

Ia-ți copile, tot ce ai,
Să-ți clădești matur, un Rai!