nici nu cred c-ar fi azi prima oară
când doar eu și doar eu am greşit
inundaţi de o ploaie de vară
arși de tot de un băţ de chibrit
defilând dintr-o gară în gară
c-un trifoi de iubit/neiubit

nici nu cred că ne-ascundem departe
doar un deget ceva să întinzi
ca o miere pe-o foaie de carte
şi în ea să te prind să mă prinzi
cum scriam nu demult ne împarte
o aceeaşi oglindă-n oglinzi

nici o brazdă de tine nu-mi trece
sunt un mitrea cocor blestemat
or ion alu marţi treisprezece
tu ai ÅŸnur de picior des legat
pe un câmp de muşcate-n ghivece
la un fericit moment dat

și nici toamna în frunte nu-mi bate
numai lemnul din mesele mici
de prin birtul cu geamuri crăpate
de la niște-mbrânceli de voinici
de pe unde te-aÅŸtept pe jumate
pe când tu pe jumate nici…
nici…