femeie-frunză am să te iau de
după umerii înalți
să te plimb goală
de gânduri
să-ți arăt clipele murind
la fiecare freamăt de singurătate

femeie-arbore am să te iau de talie
să te plimb suplă
printre poveștile mele rămuroase
mai triste, mai deșănțate
poate găsim potcoave de cai morți
să le aruncăm înapoi
în eternitate

femeie-uitare am să mă ascund
într-un plop ursuz
sau la sânul tău
dezvelit de candoare
să pot vedea dorința cum crește
izbucnind din izvoare