Unu


În seara dintr-un vers cu lună
Sub pleoapă s-a deschis ca-n vis
Un Paradis cu marea-n spumă
Åži trei vapoare din abis


Se întindea cărarea lunii
Spre plaja unei pescării
Unde un pictor şi un câine
Goneau albastru-n clipe vii


O clipă le-a scăpat în mare
Un fulger a căzut din cer
Restul poveÅŸtii-l las pe tine
Ca o speranţă de mister
Care
Fiind albastră
Se pare că n-a fost



Călătoria începe acum
Când
Ne faci, ne dai, ne ceri
Un gest de mister


Constanţa, 14 septembrie, 2019

Doi

tot ele, culorile
cântă-n sufletul omului
de la Albul Tatălui până la Jumătate de Infinit
Încărunţeşte teiul, în galben

nu ca plopul, nici ca nucul
sau ca viţa de vie
în ruginiu

gândul unui bărbos
pufăie din pipă
un rotocol de fum

Banca ne aşteaptă
frunzele plopului
în fel şi chip
foÅŸnesc
cele de pe ram
catifelat ÅŸi moale
paÅŸi foÅŸnitori
spre mijlocul codrului
cu popas la izvor

Până la bancă ne-au rămas
o noapte şi-o dimineaţă

La orele prânzului
nechezatul mânzului
semn că am ajuns...

foşnet de toamnă, Doamnă...
galben, ruginiu ÅŸi mult albastru
marea albastră, cerul albastru, dunga albastră
pe dunga albastră, un punct

tot ele, culorile
cântă-n sufletul omului



Constanţa, Duminică, 15 Septembrie, 2019