mi-am cheltuit arginții pe femei interioare
sărutul putrezise pe obrazul dumnezeului din oglindă
necarnal fac dragoste cu ideea de sine
când îmi pătrund în cuget găsesc doar ruine
acolo-i zidită-n mereu nălucă o ană
ce-mi spintecă visul spre a intra în cel de deasupra
incendiindu-și cenușa spre a zbura,
eu doar exist,
suind spre azi,
cântând spre mâine