pășesc pe fețele întunecate
ale gândului știrb
fără mine
soarele-n buză dezleagă zborul din osul
pământului
talpa trăirii e crăpată de doruri

mustind de vise ies oameni prin porii pielii
îmbrăcați de păsări
în țesutul cardiovascular al văzduhului

oriunde glezna învârte axul necunoscutului
respir pe îndelete curcubeul
decartez abisul din carne
mă pipăi și strig
exist

obstinat
trag fermoarul tăcerii

lumea arde în limbă