lumea se încăpăţâna să străbată
spaţiile acelea largi fără niciun indiciu
câţi se născuseră oare cu norocul chior?!

drumurile aveau ceva din hămeseala
fiarei năpăstuite

căra fiecare monologurile personale
haita de lupi primită
la naÅŸtere pesemne
ca un dar
ca o sarcină
cel mai probabil
acea ultimă şansă
de care trebuia repede să te prinzi cu dinţii

viaţa trecea
prin faţa fluviului impecabil
desculţă somnambulă impostoare
această caravană cu de toate
omiţând esenţialul

lumea se încăpăţâna
ignora
barbaria durerii din tălpi
termenele de garanţie expirate
faptul că dragostea nu existase niciodată
cu de-a sila

*
drumul se lăsase îngheţat
sub lovitura măştilor obstinate

**
fornetti cu viÅŸine ÅŸi miros de creioane colorate
mănuşile mele grena violent mototolite într-un buzunar minuscul
în secunda în care am fost convinsă
că am prins esenţialul
ÅŸi am oprit din mers
copaci sterili fabrici de singurătate nimicuri


***
cercul în care
intrasem eu
gândindu-mă la tine
aÅŸa cum tu nu fuseseÅŸi
niciodată
se făcuse
spânzurătoare.