cerul meu fără de pată, are-o umbră de-îndoială. cine-o spală?
cerul meu e plin de nori, nori de freamăt și-întrebări, nori
sub un cer și sub alt cer, eu de azi și eu de ieri

sunt vremuri când nimic din ce știai nu se respectă
și vremuri când respectul îl primești când poți să-l cumperi
sunt om sub vremi și nu îmi cumpăr locul. sunt cel de azi așa cum cel de ieri eram

să nu privești în urmă, lasă-ți umbra, să cadă la pământ sentință grea
semințele râvnesc la pacea umbrei și urmele-n îmbrățișări s-or transforma
nu ai să vezi privind în urmă noaptea, căci lacrimile în lumină te-or spăla