Astăzi!
am decis să-mi sting drujba
(încinsă/învinsă de florile din privirea ta).
Am hotărât!
să-l caut pe Dumnezeu
cât mai e timp
să uit de lacrimile noastre
Am stabilit!
vina mea față de voi
m-am zăvorât departe de cârciumi

Astăzi!
am ultima șansă
de a plânge lângă buștenii Europei
Astăzi!
văd că am obraji măzgăliți
cu negru petrol și urme de mină.
Am tăciuni în suflete și chin în voci
(când văd mobila rococo
pentru care m-am vândut
unor trupuri albite de ger)
Tresalt citind drama pe credit.
Cânt solitudinea asta orbecăitoare.

Ai ascultat: "Blackstar", domnule?
Ai deschis măcar odată: "Ciuma" și "Primul om"?
Te-ai îmbăiat un pic în "War Pigs"?
Poate? Poate
ai avut cele 5 secunde
de secol douăzeci!?
Astăzi!
mâinile mele renunță
să danseze cadrilul
menuetului lui de fatalism,
să se apuce de slăbiciunea lor,
să le rupă scările
spre iadurile imaginare
în care zac mai ceva decât dantesc...

Ai auzit, domnule, cum crește iarba
peste Mărășești și Khe Sanh;
cum s-a înroșit ochiul lucid al intelectualilor?!

Ai văzut cum au amuțit cele cinci secunde
de care ai nevoie?

"Talita kumi" nu răsună în sălile de terapie intensivă
Am văzut cei mai înstăriți oameni ai generației mele plângând!
Am stat la căpătâiele lor dezamăgit de propria pieire!
Am auzit strigătul domnule Ginsberg
până am amuțit ascuns în America
compromisurilor din versurile tale
Am auzit strigătul domnule Munch
până din omuleț n-am rămas decât steagul alb
Pentru că, domniilor voastre, toate astea
ne-au făcut oameni
până-n măduva ultimului avortat
de dragul amantei pofticioase!