„Vă destinui cu durere că-s actorul norocos
James Caviezel, cel care-am fost în rolul lui Hristos...
Gibson Mel, regizor prieten, m-a ales să joc un rol
Ce-mi făcu o mare cinste, strivitoare prin simbol.
De la început îmi spuse că nu-i simplu pentru noi
Și de-aceea-mi propusese să stăm în genunchi noi doi,
Ca să ne-nchinăm dând slavă Preamăritului Iisus
Să ne binecuvânteze planul îndrăzneț propus.
După lunga rugăciune, Gibson spuse: „Jimi, simt
Că vom reuși.. La treabă! Planu-i mare, timpul strimt!”
Mel scrisese un scenariu ce părea din cer picat -
Cred că Biblia și Cerul pe deplin l-au inspirat.
Bine pregătit, pornise sute de filmări complexe...
Le-ați văzut - nu dau detalii - scene, locuri bine-alese;
Reconstituiri perfecte, cu actori-colegi minune!
Toți se integrară-n rolul ce-l jucau cu pasiune.
Mama lui Iisus, persoana ce-avea rolul de Maria,
Era o actriță, Mara Morgenstern, din România.
Nu ne-a fost ușor nici textul, nefiind unul de rutină,
Căci ne exprimam cu toții-n aramaică și-n latină.
Multe-au fost minute-n care eu, eroul principal,
Trebuia să-ndur calvarul, retrăindu-l val cu val.
Tot ce-a vrut Mântuitorul să îndure pentru noi,
Scuipături, bătăi cumplite, împroșcare cu noroi,
Biciuire pân' la sânge și batjocuri de smintiți,
Toate, când vedem noi filmul, ne cutremură-ngroziți.
Mulți nu pot nici să-l privească și s-au plâns la regizor
Că e cel mai dur din filme despre jertfe și omor...
Eu vă spun că simt din suflet că deloc ei n-au dreptate,
Fiindcă reconstituirea e cum fuse-n realitate;
Ba pot îndrăzni a spune că a fost chiar și mai rău,,
Când noi cronici dau detalii de-un mai groaznic tămbălău.
Mulți m-au întrebat adesea dacă ce văd pe ecran
Mi-au fost schingiuiri reale sau trucaje de-artizan...
Eu le-am spus că ce se-arată sunt măiestre simulări
Prin accelerări și sunet transmițând reale stări.
Dar, să fiu cinstit, odată, cei ce mă loveau vârtos
Știu că, poate din greșeală, și-au luat rolu-n serios,
Încât dungile pe spate zemuind roșu-carnal,
Nu erau sirop de coacăz, ci chiar sângele-mi real...
Însă cea mai fioroasă scenă dintre câte am trăit
A fost chiar crucificarea. Ea pe toți ne-a uluit:
Mă-nălțară sus pe cruce, pe „Golgota”, deci pe-un deal,
Pe-alte cruci stăteau tâlharii ce-și jeleau al lor final.
Era chiar cum, cu detalii, Biblia ne povestește.
Nici nu bănuiam vreunul ce surpriză ne pândește...
Din senin porni o ploaie care deveni furtună.
Fulgere erau pe ceruri - norii negri se adună...
Nu-mi explic coincidența; mă ploua pe pielea goală.
(E-o secvență clar filmată, și-a fost pe deplin reală),
Căci deodat-un trăznet cade, chiar pe crucea mea de lemn,
Și m-aruncă jos pe țărnă... Ce mai vreți mai mare semn?
M-am ales cu-arsuri ușoare și cu-n umăr dislocat,
Cu dureri de cap și frică, dar ferice c-am scăpat.
Iar de-atunci laud pe Domnul și deși-s vestit actor,
Țin prelegeri prin biserci, fiind mai bun predicator.”

Glen Ellyn City, USA - 2 apr.2020