eu nu trebuia să te cert
că pleci atât de nesigură,
trebuia doar să ascult pașii timpului
și cuvintele împietrite
în aer

nici măcar nu trebuie să mai fii
fiindcă eu văd timpul ca pe o materie
și pot contempla
secundele oprite în inima unui clopot
de catedrală

eu nu trebuia să te mai invoc
la o lăsare de întuneric
fiindcă văd și orb
când îmi strig din toate puterile,
copilăria de lumină