Scriu un poem la porţile nopţii
poate fi şi banal

numai descătuşarea să urce liberă

ca iedera pe ziduri

ca-ntr-un dans vegetal

şi-n zănatice jocuri de iele

spre toată lucrarea

din acelaşi trunchi

de-am fi să urcăm

până la stele…

dar tremur odată cu frunzele

şi sentimente făcute mănunchi..

nici nu mă mai văd de atâta verde

şi de atâta iubire

într-un singur impuls

de aceia mă-nalţ la porţile nopţii

eu să-ti fiu iederă

iar tu...

poemul din care

m-am smuls...