timpul de atunci s-a făcut depărtare
s-a făcut nisip
au rămas tresăriri de când treceam prin furci caudine
mi-am întors faţa către soare
către tine apoi
iar Dumnezeu a privit fără să ne zică nimic

mă mângâie un vânt călduţ albăstrui
mi-e aproape vară în părul blond prin care treci cu degetele sau
poate doar mi se pare
strivim cuvinte şoptite-ntr-un sărut şi chiar dacă nu îmi zici
niciodată te iubesc îmi dăruieşti
bujori poeme cu petale roz

Dumnezeu se uită şi îşi zice
“ce copii!”