Steaua nordului strălucește din depărtare
în unghiul deschis nemărginirii

ne înfășoară o noapte cu falduri celeste
cum somnul cu vise benefăcătoare.

Se vor îndoi mulți de ce văd
și risipesc prin spații nemurirea,

nicio sămânță nu se pierde cu firea,
naște altă sămânță pe ramuri visătoare.

Nimic nu se va sfârși doar pentru noi,
steaua nordului veghează nemărginirea
cu raze de lumină reci
topindu-i nopții lacrimile de argint.