E parcu-n tăcere și-o piatră străpunge
Cu sineală, cu aur cu sînge.

Secularul stejar prin frunze mai frînge
O sineală, un aur, un sînge.

Prin brida statuii de marmură curge
Răsfrîntul amurg în aur și sînge.

Și lacul cu trestii încă mai strînge
Și sineală și aur și sînge.

Iar străvechiul havuz în picuri mai plînge
Cu sineală, cu aur, cu sînge.