Dacă mulțimea are mersul legănat, de câte ori un pas săltat e interzis
de câte ori în ton cu alții-ai condamnat, de câte ori de tine însuți te-ai dezis?
Dacă acum se poartă vidul ambalat, de câte ori un cuget plin e un proscris
ce fel de reguli și pedepse-au mutilat cuvântul tău ce a rămas încă nescris?

Care-i distanța dintre coaja ta și miez, cât de adânc mai poți în tine să mai sapi
care îți este primul gând și primul crez, și cât de bine-n strâmta mască mai încapi?
Iar dacă glasul cel lăuntric îl auzi, cât îl urmezi și cât trăiești în dezacord
când încetezi să te amâni, să te mai scuzi, cât mai ești carne, cât ești creier, cât ești cord?

Și cât de des îți piepteni sufletu-n răspăr, la cât de mult te-ai sabotat și te-ai ascuns
ce suprafață ai pătruns din adevăr, cât adevăr de suprafață ai pătruns?
Care e forma ce o ia al tău străfund, poți să-l cuprinzi sau poate e un necuprins
și ce măsuri îți poartă trupul din afund și cât din tine a rămas de neînvins?