greta mă întreabă de când scriu poezii adevărate
îi spun că poeziile nu sunt adevărate
și că totul e ca o cană
cana în care odihnește setea lui DUMNEZEU
când prin lume se face noapte
(greta nu a mâncat rodii)

țin un jurnal despre păsări
mi-aș dori să învăț pe de rost alfabetul și să fluier consoane
apoi
îndrăgostit de paserea mea să devin om

mâinile sunt ființe cu degete lungi
greta caută pe internet cântecul ei de fată
așa o zi
așa o noapte
până când au venit în pețit bărbații
viii și morții care nu s-au mai întors
nu s-au întors din primul război mondial

greta a plâns atunci

acum e rândul meu
.....
e pace